Panait
Istrati, „Kira Kiralina”,
În albaneză de Kopi Kyçyku
Editura PA, Prishtina 2015,
Cu
sprijinul rețelei culturale Traduki
Într-un eseu intitulat ”Panait Istrati și rădăcinile prozei balcanice„, Prof.univ.dr.
Ardian Kycyku îi oferă cititorului de limbă albaneză un tablou nepărtinitor al
epocii dominate de opera istratiană. „Când un geniu apare în lumea literară –
afirmă autorul – indiferent de limba pe care o alege să se exprime, inițial se
întâmplă transformarea (pentru mentalitatea contemporanilor) a Ierarhiei
Invizibile. Din profunzimile în care nu se poate merge pentru turism și unde
critica oficială vede doar nedreptate în împărțirea darurilor, literaturilor
respective li se zguduie zidurile (căci temeliile ordonă zidurile, nu invers).
Din fericire, orice astfel de zguduire este un fel de respirație eliberatoare
pentru cititorul cu minte deschisă. Îndeosebi în țările ex-comuniste, unde
cerneala încă nu și-a achitat prețul sângelui, ca să scape de jugul realismului
socialist – și unde presa încă este sufocată de autori care-și îngustează reciproc
spațiul, că poate astfel vor deveni mai mari decât însuși spațiul – un geniu ca
Panait Istrati uimește și bucură, dar produce și spaimă, și astfel riscă să fie
tratat ca un geniu autohton, contemporan, și să fie pedepsit cu tăcere. Deși
multiplu apropiat ca român și francez, el vine tradus într-una din acele limbi
denumite mici și care, timp de peste
o jumătate de veac, a fost supusă inovațiilor
ordonate de sus. În vremea când porneau să zidească orice viitor, cu viteza
întunericului, nu a luminii, aceste așa-zise inovații au exacerbat schizofrenia unora, paranoia altora, au ajutat viclenia și
au îngenunchiat în rutină însăși revelația[1]. Din
nefericire, de-zidirea poate dura uneori cât zidirea. Călătoria lui Istrati
spre limba albaneză a durat 80 de ani, din clipa în care autorul a plecat la
cele sfinte”.
HaemusPress,
2015